Asteptandu-l pe Enescu

Ieri am terminat textul pentru "Enescu si hora razelor de soare". Tot ieri, Thea ( din Padurea Muzicala) a incheiat prima ei ie, inspirata dintr-un model vechi din nordul Moldovei. Din noiembrie, am insotit-o cu povesti si mere coapte si ras si biscuiti si soapte pe fata mea cea curajoasa care nu s-a lasat pana nu a pus ultimul nod la altita.

Am avut in acest rastimp revelatia ca, pentru un copil obisnuit cu disciplina pianului, cusutul este mult mai usor. Si mai ales, e abordat pas cu pas, exact ca o partitura muzicala: mai intai se descifreaza structura, apoi modelul fiecare fraze si, in fine, se repeta pana cand degetele o iau inaintea gandului.

Tot ca in muzica, pe panza progresezi cu pasi mici, dar constanti. Pana la urma, compozitia unei ii, ca si a unei bucati muzicale, are trei principii de baza: repetitia (altita), contrastul ( incretul) si variatiunile ( raurile).

Despre celelalte revelatii, in cartea despre Enescu, in curand.

PS:  'Enescu si hora razelor de soare' este un proiect menit sa sprijine salvarea casei din Mihaileni in care a copilarit compozitorul nostru national.


PPS: Intre timp, ilustratiile pentru Enescu sunt gata. Iar cartea abia asteapta sa iasa din tipar! Thea din Padurea Muzicala, dupa ce si-a incercat mana pe ia din Nordul Moldovei, a creat plansele cu motive populare din " Enescu si hora razelor de soare". Iar Adriana si Sebastian Oprita s-au intrecut pe ei insisi in ilustrarea celor sapte povesti. Abia asteptam la inceput de an 2017 sa tinem in brate noua carte din Padurea Muzicala!

La multi ani, Romania!
1 decembrie 2016