miercuri, 13 ianuarie 2016

Despre scriitorul colindator


Într-un fel, fiecare scriitor e un călător sau, dacă vreţi, un colindător. Cel mai simplu ar fi să bată la uşi deja deschise. Însă în acest caz poate fi sigur că drumul pe care se află a fost deja parcurs şi că vestea bună pe care o aduce e un clişeu, mai palid sau mai strălucitor. Rămân uşile care se deschid binevoitor dacă ştie să găsească soneria. Şi cele ferecate care aparent nu se vor descuia niciodată. Pentru ultima categorie nu cunosc o cheie mai bună decât timpul.

De la publicarea celor opt cărţi din colecţia Poveşti din Pădurea Muzicală au trecut aproape patru ani. În primele săptămâni de după lansare a fost o linişte... ca înainte de concert, aş spune azi, cu relaxarea celor 120.000 exemplare vândute. Apoi au apărut primele recenzii. Determinante au fost, cu siguranţă, atelierele muzicale propuse de două bloguri importante, ale căror autoare mi-au devenit prietene: Mic atelier de creaţie al Cameliei Vida Raţiu şi Ursuleţi năzdravani de Coca Asan. Plus prezenţa în media cu vizibilitate: un interviu- maraton de 2 ore la Oamenii Realităţii şi un minunat material la Europa FM realizat de buna prietenă a muzicii clasice, Anca Grădinaru.

 Între timp, spiriduşii compozitori au inspirat zeci de ateliere educative. Pot fi comandaţi şi aşezaţi pe raft alături de alte jucării. Mii de poveşti muzicale au adus copiii mai aproape de muzica clasică. Părinţii îmi scriu despre puştii lor care preferă Chopin la patru ani şi povestesc cu naturaleţe despre Vivaldi, Mozart şi Beethoven. Nu mai pare irealizabil visul meu de a întâlni un preşcolar care să vorbească la fel de firesc despre Mozart şi despre Mickey Mouse...

 ( fragment din interviul acordat ziarului Bursa, 11 ianuarie 2016)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu