Primul copil. Mic. Urat. Frumos. Pe cale de a fi iubit.
Fragil ca un firicel de luna, primul meu copil tipa ca o soprana la repetitii. Cu ceva pauze, putine si scurte. Am leganat-o ore in sir. In brate. Pe perna. Cu patul. Cu masina. I-am cantat imnul national, balade de Alifantis, romante si cantece de catanie. Cand am ragusit, i-am pus Vivaldi. Si s-a facut liniste.
Dupa cativa ani, fata mea recunostea fara efort, de la primele masuri, bucati din Bach, Albinoni, Pachelbel, Beethoven, Chopin,Ceaikovski, Strauss, spre deosebire de tatal sau care o intreba spasit : "sa fie Mozart?". Au inceput sa curga apoi povestile despre ce ne spune fiecare piesa muzicala. Incet-incet, s-a conturat un spatiu magic, Padurea Muzicala, in care sapte compozitori- spiridusi traiesc in sapte copaci. Si pentru ca invatasem din publicitate ca sexul, animalele si umorul asigura memorabilitatea, am hotarat sa folosesc doua dintre ele ( ultimele doua) pentru a schita niste povesti cu ritm alert,creative si...educative despre muzica clasica.
Este ora doua dimineata.Un copil sau poate doar o mata se tanguie in departare. Maine povestim ce se intampla cand brand audit-ul se intalneste cu teoria muzicala intr-o vara fierbinte, la Harvard.
Va multumim pentru eforturile facute.
RăspundețiȘtergerePiticul meu de 6 ani nu ma lasa pana nu ii citesc din doasca-n-doasca cartea...in fiecare seara de cand am luat-o. Am descoperit-o doar la a treia, mai fac sapaturi pentru a recupera pe primele doua.
Multumesc ca ma ajutati sa-i ofer o educatie muzicala pe care din nefercire nu a fost cine (sau cum) sa mi-o ofere la varsta lui. Cartile vor fi (sunt deja, dealtfel) un succes real. Prevad ca va trebui sa va dati acordul pentru traduceri in limbi straine si publicare pe diferite continante.
Multumesc, din nou.
Cu respect, Sergiu Chirila, tatic.
Multumesc! Inca mi se pare un miracol fiecare intalnire a unui copil pe care nu il cunosc cu povestile la care lucrez cu disperare de un an de zile.
ȘtergerePrietenii din breasla muzicala imi recomandau sa public doar in strainatate pentru ca aici nu exista un public format pentru muzica. Tocmai de aceea, mi-am spus, si m-am incapatanat sa apara aceste carticele in limba in care le-am povestit copiilor mei seara de seara, timp de cinci ani. Cumva, nesperat, prima carte s-a epuizat in proportie de 90% ( in tiraj de 15.000), iar celelalte doua ii calca pe urme. Fara publicitate. Fara lansare.
Repet, e un miracol.
Multumesc inca o data,
Cristina, mamica
Avem doar o singura carte(o sa comand intraga serie cand ajung in tara), Mozart si curcubeul muzical, de o luna i-o citesc in fiecare seara si adoarme fericita, i-am promis ca o sa vizitam casa lui Mozart si m-a intrebat unde-i M, de putem sa-i vizitam casa, i-am zis ca s-a mutat in Padurea muzicala, ce usor si frumos.
RăspundețiȘtergereMultumim pentru povestea superba!
Multumim pentru aprecieri! Iulia trebuie sa fie fericita cu o mamica atat de implicata in educatia ei. La nici patru ani trebuie sa fie un copil tare daruit daca "tolereaza" o carte scrisa pentru segmentul 5-7 ani. Probabil ca intr-un an i se va sedimenta frumos informatia din cele sapte carti astfel incat sa recunoasca fara efort elemente din muzica marilor compozitori.
ȘtergereNoi ii uram drum bun Iuliei pe calea fermecata a muzicii!!
Cristina Andone