marți, 17 ianuarie 2017

Sapte zile-ii. Retrospectiva saptamanii

Masuram timpul in zile-ii pana apare "Enescu si hora razelor de soare".  Iata retrospectiva unei saptamani de asteptare activa :) 

Ziua a 9-a



O ie de femeie tanara, din Padureni.

Cu centura de balt, chei la brau si sire.


'Svastica' este de fapt un vechi simbol solar, indo-european. Care ne duce cu gandul la renastere, reinnoire, precum soarele care apune doar pentru a rasari din nou.









Ziua a 10-a

O ie de inima albastra sau... de marti. Din Muscel.

Cusuta cu romburi- simboluri ale soarelui care ne ocroteste.

Observati un mic punct rosu pe fondul albastru-regal. Este o eroare magica: o neregularitate care fereste de deochi.



Ziua a 11-a.



O ie riguroasa, de Muscel, care poate produce epifanii. Sau indragostiri iremediabile.


Cusuta cu fir metalic, in modelul valurit al spiralei, simbol al eternei reintoarceri. 


Altfel, cusuta direct pe suflet, in modelul iubirii fara leac.








Ziua a 12-a

La umbra fetelor care nu mai sunt.

O ie de mireasa din Muscel. Lunga, racoroasa, cusuta cu romburi albe de matase, ca niste vise de fluture.

 Demult, demult o fata si-a tesut fericirea in jurul acestei camasi. 

Acum ea insoteste o carte care va face copiii sa viseze.




Ziua a 13-a 



O ie de domnita din Muscel. 

Cusuta cu fir metalic si matase in tonuri trandafirii. 


Un fel de " la vie en rose", in varianta romaneasca.











Ziua a 14-a 


Trecem muntii in satul Birchis din Arad. 

Un costum de o elegantă sobrietate, cu ornamente caligrafice pe poale si pe mânecile spăcelului sub forma compacta de „pui tablă”.

Cipca ( dantela) croșetată cu modele florale decoreaza mânecile și partea de jos a poalelor. 

Peste poale se purta cătrânța din somot, cu motive florale stilizate. Si opregul cu „peticul” cusut cu fir metalic auriu și ciucurii roșii-aurii. Ambele sunt variante ale cotrantei si ale opregului din Banat.


Ziua a 15-a


O ie de mireasa dintr-o zona etnografica arhaica, extrem de izolata: Tinutul Padurenilor 
( jud Hunedoara). 

Cordonul (balt) din zimti de cositor si streicuta de care sunt prinse chei si inele sunt tot atatea obiecte cu semnificatie magica, de protectie a femeii care va naste copii. "In Padureni, cheia este femeia. Iar inelul e femeia casatorita" ne invata etnograful Doina Isfanoni.

Da. Femeia este cheia.


Ziua a 16-a


Un costum de sarbatoare din Banatul de campie. Cuminte si sobru ca o rugaciune.

Romburile brodate riguros pe maneci si poale sunt un simbol al fertilitatii feminine. Cotranta dubleaza cu fir auriu acelasi motiv, al femeii fecunde. 

Un gand bun trimis pe aripile dorului celei care a creat acest costum!









Masuram timpul in zile-ii pana cand apare ' Enescu si hora razelor de soare'....




duminică, 8 ianuarie 2017

Masuram timpul in zile-ii

Pana apare 'Enescu si hora razelor de soare' in librarii, masuram timpul in zile-ii.

Sunt straie de poveste, stranse cu drag in 20 de ani. Care abia asteapta sa fie scoase in lume, insotind o carte despre dorul de romanesc.

Din februarie, colectia va fi expusa si in tara, oriunde unde om gasi oameni dornici sa asculte o poveste.  Si sa admire o cusatura maiastra.



Ziua intai.

O delicata ie de Valcea. Pe care mi-o inchipui  neaparat intr-o padure alba, de mesteceni.


Ziua a 2-a

O ie robusta de Valcea, in tonuri de vin rosu.
 Ziua a 3-a.

O solara, de Valcea. Si o selectie de lectura pentru zile de iarna, cu gandul la soare.



 Ziua a 4-a.

O ie exuberanta, de Teleorman. Complet apolitica:)
 Ziua a 5-a

O ie ca o rugaciune. Din Valcea.
Ziua a 6-a

O ie in tonuri proaspete, cusuta cu fir metalic. De Muscel.
 Ziua a 7-a

O ie de fata cuminte, din Mucel.
Cusuta cu fluturi mici si matase.




Ziua a 8-a

O ie in tonuri de gheata, cusuta cu motivul Stelei Ciobanului, cea care ne arata drumul spre...acasa.
Daca s-ar fi nascut in Muscel, Craiasa Zapezii asa
s-ar fi imbracat :)

















Mai sunt multe zile-ii de povestit!



miercuri, 4 ianuarie 2017

Destin la tava: varianta creativa

Uite ce se intampla cand o mama inocenta alege pentru fetita ei o nasa-scriitoare...


Va prezint mai jos tava prin care destinul avea sa fie incurajat sa ia o turnura de poveste.

Am cautat sa pastrez o unitate cromatica pentru a nu influenta copila si.. pentru a-mi flata simtul estetic ( recunosc). 
O tava romantic-vintage compusa cu lucruri dragi, din casa, mi s-a parut de preferat unei variante standard, de cumparat.





Iata ce i-am propus micutei mele fine ( un mix etnografic-creativ):

- grau, sa rodeasca tot ce atinge
- zahar, sa fie dulce
- aur, sa aiba spor
- sfoara, sa fie o temerara
- lingura, sa fie gospodina
- stergar brodat, sa fie harnica
- busola, sa isi gaseasca directia in viata
- pana de scris, sa devina scriitor :) 
- carte, sa aiba o viata de poveste
- decoratie, sa primeasca recunoastere
- bagheta de dirijor, sa ii conduca pe ceilalti si sa-si impuna cu eleganta ritmul
- metronom, sa traiasca in propriul ritm
- partitura, sa aiba o viata intre armonii
- cupa, sa fie o invingatoare
- pensula, sa duca o viata colorata
- harta, sa descopere lumea
- avion, sa aiba viziune si curaj

Iar ea a ales, fara sa clipeasca: harta, stetoscopul si busola. 

Asadar, un destin de Médecins Sans Frontières (pentru cei interesati, click aici)

Aplauze!



Despre rezistenta prin muzica si optimism

A- Omul care a scris aceste carti este unul care iubeste muzica, a gustat-o devreme. Cum s-a intamplat intalnirea ta cu muzica? Cine ti-a ghidat pasii pe acest taram? 

 C.A: Acasa am crescut jucandu-ma sub pianina mamei, un Bechstein de secol 19 cu lumanari de bronz si efigia lui Beethoven in ebonita. Pe taburetul rotativ de dinaintea claviaturii m-am catarat la 4 ani, iar lectii propriu-zise am inceput sa iau la 5 ani. Dincolo de scoala de muzica, cred ca acela care m-a construit ca om iubitor de armonii a fost tatal meau, inginer si admirator dependent de Radio Romania Muzical. El m-a invatat sa ascult o simfonie, sa deosebesc partile unui concert, sa inteleg ca orice compozitie are trei principii de baza: contrast, repetitie si variatii. Si tot el mi-a rasplatit de fiecare data rabdarea cu o portie buna de joaca. Daca n-ar fi fost ambitia mamei de a ma indrepta spre pian si dorinta tatalui meu de a ne juca de-a compozitorii, nu as fi acum cetatean in patria muzicii.


 A. -  Desi in lumea in care traim auzim mereu replici melancolice de genul " Azi nu se mai citeste, domnule, ca pe vremuri!", " Copiii de azi nu mai sunt precum cei de ieri!", eu vad in jurul meu parinti care citesc constant celor mici, adolescenti care citesc e-book sau pe suport clasic, de hartie. Carui tip de cititor se adreseaza cartile tale? 


C.A. - Am scris aceste carti avand in minte un cuib de povesti in care un parinte se bucura sa descopere cu al sau copil o lume a armoniei. Asadar, am vizat nu atat un profil de cititor, cat un fel de a citi: in tihna, cu dragoste si curiozitate. Nici eu nu cred ca lectura va pierde partida in fata jocurilor pe tableta sau a filmelor. Concurenta e mult mai mare, atata tot. De aici si noul trend, admirabil, al parintilor care le citesc copiilor cu asiduitate si metoda. In comunism, nu ne citea nimeni dupa 6-7 ani, pentru ca alternativele la carte erau minimale. Acum batalia e mult mai sofisticata, drept pentru care ne profesionalizam si noi, acei parinti care vrem sa crestem niste copii cu discernamant, imaginatie si independenta. 

A. - Studii diferite ne spun ca suntem ceea ce suntem pentru ca mostenim, genetic, anumite trasaturi din familie. Ni se spune si ca un rol important in educatie il care mediul in care ne traim mai ales primii ani din viata. Cum vezi tu rolul familiei in formarea tanarului cititor? 




C.A. - Hai sa-ti spun concret, despre cazul meu. Am crescut intr-o familie tipica de intelectuali din clasa de mijloc. Mama, medic. Tata, inginer. Fiecare parinte si-a proiectat in mine visele. Si..mi-a aratat partea lui de biblioteca.


 Ca mama, la randul meu, am incercat sa fiu mai ales...vesela. Magre tout, cum ar spune francezii. Suna derizoriu, stiu. Dar mi se pare ca traim intr-un interval atat de incarcat de vesti rele, incat rezistenta prin optimism a devenit un tip rar de eroism. 



Cartile mele fac parte din aceeasi strategie de rezistenta. Poate armonia, bunatatea si libertatea vor fi marfuri rare intr-o lume din ce in ce mai violenta, mai lipsita de compasiune si mai obsedata de control. A creste niste copii astfel incat sa nu devina niste numare oarbe, aceasta este, cred, miza noastra. Ca parinti. Ca oameni creativi si liberi. 

( Fragment din interviul acordat blogului La Drum cu Apolodor)