duminică, 5 noiembrie 2017

Momentul de aur

Momentul de aur nu e cel in care stim ca am castigat. 
Ci momentul-margine in care suntem foarte aprope sa credem ca vom pierde, ca povestea se va frange. 
Si imediat momentul-zbor cand ne repliem, sarjand catre stelele despre care nimeni nu a gasit cuvinte.
Despre momentul-margine si despre cum sa-l depasim pentru a ajunge la momentul-zbor, intr-un spot nou-nout de la #BCR. #incredere

duminică, 17 septembrie 2017

Cum e să fii fată

Săptămâna aceasta am lansat la editura Univers o antologie cu un titlu curajos: Cum e să fii fată.

In gradina secreta de la Cărturesti Verona, sapte voci curajoase au vorbit inteligent despre feminitate.
Au fost, pe rand, Raluca Feher, Dana Savuica, Andra Nistor, Miruna Ioani, Ioana Chicet Macoveiciuc  si Victoria Serman. Cand mi-a venit randul, terminasem deja de impletit o cunună de iederă pentru mine  (imi obtura vederea terasei, bine?) si una pentru Ivan, copilul Ioanei.



Am povestit despre un cuvant inventat, despre o jucarie stricată dar mai ales despre o intrebare senil-redundantă care mi-a descoperit un vis.

Fătmeie. E cuvantul de bolta al povestii mele, Pasărea fericirii, cea cu care se deschide cartea de la Univers. Da, am fost toata viata prima la catalog ( din motive de A). Iar acum sunt prima intr-o antologie, din aceleasi motive. La lansare m-am asezat strategic in coltul mesei. Ca sa nu mă mai mărit. Si, de asemenea, să am ragazul să-mi recapat suflul până ce intrebarile gazdei, Adriana Stoian, vor ajunge, in final, la mine. Asa mi s-a implinit o dorintă veche, de a fi ascultată ultima, fară a mai fi necesar rebrandingul din Andone in Zandone.





Revenind la fătmeie, acesta a fost cuvantul care l-am gasit pentru eroina mea, nici fătucă nici femeie. Un personaj care a lasat in urmă cliseul viselor de fată. Dar pentru care rochia de femeie sigură pe sine e prea larga și fosneste descurajant a tristete. Intre doua lumi, fătmeia mea incearca sa fie fericita. Si crede ca se poate. Daca tot suntem aici, sa dezvaluim ca pasarea fericirii din poveste nu exista. In schimb in camera mea de lucru se odihneste o jucarie stricata, o floare urata, care canta sposmodic, cu ultimele puteri ale bateriei: You are my suooonshiine, my ouunly sunshooine... Cam atat despre sursele obiective de inspiratie.






Sa trecem la inspiratia subiectiva, adică la intrebarea pe care mi-a pus-o obsesiv o doamna foarte eleganta pe 5-th Avenue: cu ce te ocupi? Lucrez in publicitate, i-am raspuns. Cu ce te ocupi?  Lansez o noua companie, Ogilvy Earth. Cu ce te ocupi? Dresez maimute netalentate. Cu ce te ocupi? Sunt cosmeticiană de muzeu, ii fac unghiile lui Venus din Milo si pedichiura lui Apollo. Cu ce te ocupi? Sunt scriitor si asta voi face toata viata: voi scrie si voi povesti. Moment in care doamna m-a părăsit, evident indignată de derizoriul ultimului raspuns.

Peste 8 ani, pe o straduta care nu seamana cu 5-Avenue, multi prieteni m-au ajutat sa gasesc raspunsul la intrebarea cine sunt si de ce scriu.

Lor le multumesc, dincolo de cuvinte.

PS: Cartea Cum e sa fii fata poate fi comandata aici:

https://edituraunivers.ro/produs/cum-e-sa-fii-fata/…"><img src="https://edituraunivers.ro/…/3dd_Cum-e-sa-fi-fata-ANTOLOGIE_…"

joi, 20 aprilie 2017

Lungul drum spre casa al povestilor muzicale

Colectia Povesti din Padurea Muzicala si-a gasit drumul spre casa. La editura Nemi.

Acum doua luni am anuntam operatiunea de salvare a povestilor muzicale,  acum avem deja un proiect care-si intinde aripile spre lume, mai repede decat putem noi spera. 
Asadar, pe 24 aprilie va fi 'Enescu si hora razelor de soare', carte cu CD la 35 RON. 

Apoi, pana in toamna, intreaga colectie de 8 carti despre muzica marilor compozitori.

Multumesc din inima! 

Si va prezint, in premiera, cum va arata noua colectie, in format mare, premium.








duminică, 26 februarie 2017

Manifest de poveste

Pentru cei care aleg o cura de Chopin, nu doar de shopping. 


Pentru cei care cred ca adevaratul Copil Minune a fost Mozart, nu Adrian. 





















Pentru cei care au aflat ca Anotimpurile sunt patru concerte de Vivaldi, nu un fel de pizza in patru culori. 





















Pentru cei care s-au prins ca Ceaikovski nu e un brand de ceai rusesc. Si nici nu are legatura cu ski-ul. 


























Pentru cei care stiu ca Strauss Fiul nu e inventatorul strass-urilor. Si nici Strauss Tatal, de altfel. 



Pentru cei care au auzit prima oara de Beethoven cu mult inainte de 'Sex and the City'. 

Pentru cei care cred ca iubirea nu are anotimp, fiind "ever mine, ever yours, ever ours". 

Pentru cei care numesc "romantic" un roman sau un concert de secol 19, nu un fel de friptura in penumbra. 






Pentru ei, #povestilerezista.


Si tot pentru ei, am deschis o lista de precomenzi pentru a demonstra unei edituri ca da, exista parinti cu semnalmentele de mai sus.