Motto: " Din fericire
maine e mereu azi"
Unii oameni isi uita cheile in usa. Altii, copiii la locul de joaca din
mall. Eu am uitat de blog si el de mine. Nu m-a strigat pe nume, nu m-a tras de
maneca, nu mi-a cerut o noua jucarie. Probabil ca si blogurile au viata lor,
cel putin de sarbatori, am conchis. Si am hotarat sa numesc “maine” aceasta joi
si sa depan mai departe povestea povestilor mele, pe unde s-au perindat ele,
oamenii pe care i-au iubit, paginile pe care si le-au julit sau mototolit.
Plonjam asadar direct in 2009, la Harvard FAS, cand incercam sa sar
cumva peste blocul colegilor mei hiper-destepti, nedrept de cultivati si
antrenati sa reziste ore in sir in bibliotecile-templu Lamont-Widener dar si in
barurile-sanctuar OM, Temple si Upstairs in the Square. La cursul de scriere
creativa eram singura care la sase luni nu spusese “ma-ma-ma” in engleza.
Singura care nu citise inainte de a face pojar Flannery O’Connor, Raymond
Carver sau Toni Morrison. Singura care nu stia sa foloseasca parola FAS pentru
a survola cele sapte milioane de carti accesibile noua, studentilor.
Aici se cere un intermezzo explicativ. La Harvard e imposibil sa fii
exceptional. Toti sunt. E aproape imposibil sa fii excentric. Oricum nimanui
nu-i pasa. De la zecile coduri pantone de culori ale pielii, la cartile
publicate la 20 de ani, de la OZN-urile artizanale ale vecinilor de la MIT la
fluturii lui Nabokov de peste drum, toate s-au mai vazut. Iar in campus privirea
este discret blazata, chiar daca rimelata cu politetea incluziunii si pe
alocuri ascutita de nervul competitiei.
Am hotarat atunci sa fac ceva cu adevarat diferit. De neconceput. Complet
in afara reperelor. Am lipsit o zi.
Si am confectionat apoi o poveste pentru a-mi justifica balcanicul
chiul. Restul s-a rostogolit cu repeziciunea vestilor bune: profesoara m-a
invitat la un ceai acasa, am facut un plan pentru o noua carte, apoi m-a
recomandat unui coleg de la catedra de teorie muzicala. Ce lucruri drepte mi-a
impartasit dr. Wright despre "Povesti din Padurea Muzicala", intr-o alta zi de
maine. Caci aceasta s-a cam intunecat.