Iar Profesorul Wright a zis: "metoda Kodaly, metoda
Orff, metoda Suzuki?"
M-am uitat intai in tavanul (gri) al celei mai
mici cladiri cubiste din Harvard Yard. Apoi in podeaua (gri) a aceleiasi
cladiri numite fara imaginatie “Music Building”.
“I’ll be back” am spus. Si am fost. Dupa ce am
trecut pe la Lamont Library, Harvard Book Store, Harvard Coop si biblioteca
centrului de studii muzicale din campus.
“Suzuki ca spirit (muzica se invata firesc, in
familie, ca si limba materna), ceva Kodaly (muzica prin joaca), putin Orff (
muzicalitate prin improvizatie). De fapt Audit de Brand Muzical. Ca in
publicitate.” Am rostit, mult mai senina dupa cele cateva zile bune de
buchiseala.
A fost randul profesorului sa priveasca confuz
in zarea mochetei (va amintiti, gri). M-am hotarat atunci sa nu-i dau ocazia sa
emita acel cuvant care e echivalentul academic al usii inchise, al ultimei
lopeti funerare sau al butonului off de la telecomanda atentiei: “interesting”. I-am turuit despre ideea
brandului de tara, de om politic, de ce nu si de compozitor? Copiii se apropie firesc de branduri pentru ca acestea au personalitate, culoare, poveste. De ce nu ar avea si muzica?
Copiii dorm cu Minnie, Barbie, Mickey, Winnie. De ce nu ar face-o cu Mozart,
Beethoven sau Chopin? Si i-am intins celui mai rabdator profesor de
muzica pe care l-am intalnit vreodata o pagina cu Tabelul. Despre care trebuie
sa mai strang ceva curaj pentru a va povesti fara sa va blurez si ultima unda a
bunavointei.
Ca incheiere pentru astazi, doamnelor si
domnilor, Shinichi Suzuki:
"Teaching music is not my main purpose. I
want to make good citizens, noble human beings. If a child hears fine music
from the day of his birth and learns to play it himself, he develops
sensitivity, discipline and endurance. He gets beautiful heart."
PS:
Se pare ca am uitat de promisiunea cu Love Story. O parte din film a fost
turnata chiar in cladirea care, treizeci de ani mai tarziu, a gazduit
conversatia de mai sus. Am spus putin Love Story, bine?
Ba, daca n-am imbatranit prea tare, in carte se vorbeste si depre Suzuki. Metoda. Parca.
RăspundețiȘtergere@diana: Criptic mesaj! Incerc un raspuns: in niciuna dintre cele sapte carti nu se vorbeste depre vreo metoda, fie ea suzuki, orff sau...andone. Dar toate cele sapte carti au o strategie in spate, nu sunt scrise "impresionist". Sper.
RăspundețiȘtergereIn "Love Story". Dar am citit-o ata de demul incat pana si dinozaurii incretesc fruntile cand incearca sa-si aduca aminte. Blogul a pornit uluitor, felicitari, si sa inchizi geamul cat mai des!
Ștergere:))) M-ai facut atat de curioasa! Si uite asa voi bantui anticariatele intru Love Story si Suzuki...
ȘtergereTocmai am verificat; in carte nu e nici vorba de metoda Suzuki, Yamaha sau oricare alta. S-au scurtcircuitat biti si byti in capul meu. Sunt buna de-o amenda onorabila!
Ștergere:)))) uite asa mai intru si eu pe blog-ul meu. Cu bine, diana, ne revedem in noiembrie! Pana atunci, copii, roman, copii, roman, copii... ( te-ai prins care e modelul sirului).
ȘtergereFelicitari Cris, ce surpriza frumoasa, abia astept sa le rasfoiesc si sper ca anul acesta sa te vad si eu la o cafea?! Pup cu drag si dor si sper ca ai ajuns cu bine la Londra :)
RăspundețiȘtergere@Ralu: multam, ne vedem cu siguranta!! Inca sunt in Vestul Salbatic (la propriu), singura, cu o tornada in desfasurare, tot fara telefon. Dar...I'll be back! Sa-mi tii pumnii. Am mare nevoie :)
ȘtergereInitial am citit povestioara cu vivaldi si apoi pe cea cu vivi, apoi am ascultat CD.Minunate. De obicei cand vine vorba de muzica clasica, cel putin in cazul meu, se face o ceata 'cine zici ca a compus fragmentul asta...?'. O idee extrordinara sa pui bazele muzicale de cand esti mic, si cum se poate mai bine decat prin poveste. Asteptam orga fermecata a lui Bach.
RăspundețiȘtergereSa ajungi cu bine acasa!
Multam, Ioana! Si...pofta buna de muzica!
Ștergere