Imaginati-va o dupa-amiaza de vara, la buza lacului. Junior face grab, spinning, flipping. La carma, Dezde isi valureste parul blond in sincron cu corpul de balet al trestiilor de pe mal. Jurgen masoara directia oricarei adieri, el este omul de baza in caz de furtuna, prinde copertine, ancoreaza pontoane si emite avertizari de bursa meteo. Intre doua ture de ski ( aproape mono), se rontaie pepene rosu, se descifreaza sensul de citire pentru tatuajele lui Face, se evoca cu evalavie barefoot-ul si Banana Somebody. Apar Vaca, Vaporas si timpul de palavrageala se dilata, asa ca ajungem la muzica simfonica, la Bach, la festivalul de orga, la Ilse Maria Reich, minunata organista si ...mama a unui boarder certat cu vanturile- Jurgen, pre numele sau care nu accepta diminutiv.
- Crezi ca mama ta si-ar putea arunca o privire peste niste povesti muzicale, inainte de a le trimite la editura? il intreb pe arianul care isi asteapta randul sa sara peste val.
- Nu, spune Jurgen si face o pauza inteleapta.
Tocmai incercam sa ma repliez dupa aceasta foarte nemteasca precizie a refuzului, cand singurul boarder din Romania care a urcat ca flautist pe scena Atheneului continua, in ritmul lui blajin:
- Nu, mama ar fi incantata sa revizuiasca o carte de educatie muzicala pentru copii. E vocatia si preocuparea ei de zeci de ani.
Suprarealul este doar o figura de wakeboard pe pontonul eroului Junior si al temerarei sale Dezde. Aici isi deapana povestile capitani de avioane si producatori de telenovele, bancheri si studenti, corporatisti si chirurgi. Aici se numara contuzii, extensii, dilatari ( de pupile). Iar daca aveti nevoie de doctorul Filipescu ( adevaratul Filipissim al ortopediei), pontonul ramane cea mai buna recomandare.
PS: Ilse Maria Reich revizuieste textul Povestilor Muzicale. Gasesc un editor care se hotaraste sa citeasca manuscrisul dupa ce m-a vazut facand mono pe lac. De ziua fetei mele, pleaca prima carte la tipar. De ziua editorului meu, iese ultima carte. In Junior we trust!
(Mai sus, 154 de skiori trasi simultan pe apa sau tot atatia scriitori aspiranti, incercand sa iasa din anonimatul nepublicatilor)
Desi nu are, de fapt, nici o importanta, CAT de mult as savura sa stiu detaliile suculente ale acestor povesti, criptice sau nu prea….
RăspundețiȘtergereHm, ar insemna sa povestesc despre o furtuna in windsor park, o salcie scorburoasa de langa cumberland lodge si...bach, apoi despre cel mai insorit cimitir din cannes si chopin, despre cum am ramas singura in las vegas cu 5 dolari,fara card, fara telefon, terminand de scris strauss si luand-o la picior prin desert. OK, se face :)
ȘtergereTouche, pussycat! Intr-o zi, poate, daca reusim sa coordonam si sincronizam, poate bem un ceai cu gheata si vorbim fata-n fata. Dar e foarte greu!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
Ștergere:)))) Dumnezeule, cred ca tocmai am batut recordul de cea mai atehnica femeie. Reusesc sa raspund la un comentariu peste fix doi ani. Iarta-ma, Diana, intre timp am ratacit o parola si...am mai scris un roman.
RăspundețiȘtergere