Vesti bune: pietonii si vuitonii in sfarsit... inegali.

Un amic publicitar m-a certat pentru ceea ce el a numit 'hiatusul dintre pozitionare si distributie'. In termeni profani, acesta presupune eroarea de a fi scris niste carti adresate segmentului premium, sofisticat, 'corporate' si de a le fi distribuit printr-un mijloc complet strain targetului. E imposibil de parcat langa un chiosc de ziare, s-a plans prietenul meu, iar vanatoarea de carti din fiecare luni poate fi un exercitiu familiar pensionarilor, nu si oamenilor ocupati care se simt dezarmati dupa al doilea "nu mai avem, cautati vis-a-vis, dupa intersectie".

Da, se pare ca pana acum "Povestile din Padurea Muzicala" s-au comportat ca niste carti pentru pietoni. Au ajuns cuminti in case, aduse de bunici, invatatori, profesori. Nu au zguduit paradigme artsy, fancy, hipster, uber-cool. Desi sunt carti bune nu numai de depozitat in bilioteca ci si de aratat, pentru a impodobi un cadru creativ.




















Aici 'vina' imi apartine. Am ales varianta publicarii intr-un tiraj care in Romania are rezonante de Coelho. Fara costuri suplimentare de promovare ( am renuntat cu usurare pana si la cutuma evenimentului de lansare, cel la care autorul culege laude dezlantuite si plictiseli inabusite). Si da, am ales o distributie de masa pentru o carte aspirationala. Cred ca sunt suficienti pietoni care pot pronunta "Chopin", fara a ne duce cu gandul la 'shopping' cu consoana finala cazuta. Pentru care Bach trece inainte de Maybach. Si pentru care Ceaikovski nu are legatura nici cu ceaiul, nici cu ski-ul.

Cel putin pana acum, am avut dreptate. La fel si prietenul meu, care va trebui sa faca un efort suplimentar pentru a ajunge la librariile Adevarul (fara parcare) sau pentru a accesa www.adevarulshop.ro. Pana la urma, Povestile din Padurea Muzicala pot fi carti de pietoni. Nu insa de Vuitoni. Si e bine sa fie asa.

PS: Visez o zi in care voi cere un taxi pe strada M..., iar dispecera ma va intreba, nelamurita: 'm' de la Mozart? Nu, de la macaroane, ii va raspunde pe speaker prietenul meu publicitar care va fi inteles ca muzica e singura democratie adevarata.